Mare parte din noi vom spune in gura mare ca nu avem frustrari, dar in sinea noastra vom fi tristi gandindu-ne cate lipsuri avem, cate vise neindeplinite…

Din pacate aceste sentimente ne vor face rau noua si celor din jurul nostru.

O sa vin si cu 2 exemple, care mi-au atras mie atentia.

Intr-o seara, la o barfa cu doi prieteni, unul dintre ei misogin convins, celalalt Dacian , am inceput la un moment dat sa vorbim despre misoginism. Premiu pentru Dacian ca a spus :”Misoginii sunt de fapt niste frustrati”. Bineinteles ca si reciproca este valabila :”Feministele sunt de fapt niste frustrate”. Consider ca subiectul nu necesita explicatii.

Un alt exemplu, care asupra mea a avut repercusiuni de doua ori pana acum : relatia, casnicia nereusita. Si barbatii si femeile cand nu au ce vor acasa merg si cauta in alta parte : o vorba buna, o mangaiere, tandrete, sex, intelegere, ceea ce ar vrea de la partenerul lor si nu obtin/au. Cauza? Lipsa de comunicare, ce duce la consecinte dureroase si de o parte si de alta. Partenerul frustrat se duce si cauta in alta parte, poate aceasta terta persoana are deja pe altcineva si uite-asa se creeaza un adevarat lant al minciunilor si clipelor de vinovatie (care poate exista sau nu, variabil in functie de caracterul fiecaruia).

Vestea buna : frustrarile, cu putina munca dispar.

Si femeile si barbatii sunt partea din viata noastra, au defecte si calitati, trebuie sa ii acceptam asa cum sunt. De ce sa nu recunoastem ca pentru noi femeile, viata fara barbati ar fi trista si viceversa?

Daca partenerul tau nu este ceea ce iti doresti, spune-i despartiti-va si asteapta ziua in care cel/cea pe care ti-o/l doresti va aparea.

Vag dezbatut subiectul, dar din pacate nu imi permite timpul sa scriu mai multe. 

Stim ca frustrari avem multe, toti, trebuie sa lucram sa scapam de ele, spre binele nostru si a celor din jurul nostru.

Sa auzim de bine

Your response: