Postat de: Marce | miercuri, 13 August 2008

Am lansat MarcelaLuca.ro

Incepand de astazi va invit sa ma cititi pe MarcelaLuca.ro

V-as multumi daca in blogroll, Rss si alte metode prin care ajungeti la blogul meu sa schimbat linkul.

Va multumesc si sa auzim de bine🙂

Postat de: Marce | Duminică, 10 August 2008

Rollo

Este pisoiul pe care familia Constantinescu il are in adoptie zilele astea si ii cauta un stapan.

Este mic, are cam o luna, este extrem de jucaus si foarte foarte foarte dulce si alintat.

Vrem sa ii gasim un camin deoarcele nici la mine si nici la Constantinesti nu poate ramane din cauza dinozaurilor blanosi pe care ii avem deja (doua pisici de un an, care nu sunt foarte prietenoase cu micutul Rollo).

Pentru poze si alte detalii va stau la dispozitie la :

Mail : contact [at] marcelaluca [punct] ro

YM! : alinamaricelaluca

Postat de: Marce | miercuri, 6 August 2008

Femeia la volan

Am si eu o intrebare pentru toti cei care cititi aceste randuri :

La ce va ganditi atunci cand la semafor este o blonda intr-un peugeot botit rau?

Postat de: Marce | marți, 5 August 2008

Banc

Sunt in acelasi gand cu Sabotor, in ceea ce priveste bancurile pe blog, insa asta e prea tare :

An arab at airport:
– Name?
– Abdul AlRazhib.
– Sex?
– Three to five times a week.
– No, no, I mean male or female.
– Yes, male, female, sometimes camel.
– Holy cow!
– Yes, cow, dog, even sheep.
– But isn’t that hostile?
– Horse style, doggy style, any style!
– Oh dear!
– No, no, deer run to fast!
:))
Postat de: Marce | vineri, 1 August 2008

Petrecere surpriza

Joi, 24 iulie 2008. O zi obisnuita, ca oricare alta. Dimineata la 8:00 trezirea, la birou, in fata firmei pe scari la tigara cu Maria. Si atunci mi-a venit ideea : petrecere surpriza de ziua lui Mihai.

Cum astazi plecam la mare (Mihai spune motivul intr-un post de-al sau), petrecerea nu putea fi nicicum pe 2 august (cand e nascut el), trebuia sa fie inainte. Asa ca am ales ziua de ieri (joi, 31 iulie 2008).

Acum sa va povestesc making of-ul.

Prima persoana sunata, dupa ce mi-a venit ideea a fost Creata (Cornelia Constantinescu). Care mi-a conditionat cererea :”Te ajut numai daca promiti sa nu spui nimic.” (Hint : Nu prea ma pricep la facut surprize, de atata emotie imi dau drumul la gura).Ajutorul lui Dan (sotul Cretei, impreuna DC Media & IT Services) venea by default odata cu al Cretei.

Am complicii, acum invitatii. Damn! Tre’ sa fie toti prieteni de-ai lui si eu nu am numere de telefon la mare parte dintre ei, sau email.

Nu-i nimic!Luam numerele de telefon de la Mihai, fara sa isi dea seama.

Am nevoie de numarul unei prietene care e agent turistic pentru o oferta…Turistica bineinteles, pentru job.

Numarul Dianei, de la IQads, imi trebuie ca vreau sa o intreb ceva de un comunicat de presa.

Si lista continua pana pe la 8 cam asa, ca mai aveam unele dintre ele (numere de telefon si adrese de email).

Pana luni relax total, seara scriu email cu invitatia oficiala, cu rugaminte de confirmare a participarii si instructiunile.

Miercuri am fost la cumparaturi in Real, cu Constantinestii. Ma suna Mihai :”Sunt cu Creata si Dan in Real facem niste cumparaturi”. Dupa 3 ore de Real ajung acasa cu doua suluri de saci de gunoi, un mouse, un bulk de dvd-uri, sare si zahar, restul cumparaturilor raman la Constantinesti (baloanele, coloana de „Happy Bithday”, confetti si trambitele nu au lipsit).

Sa vezi ghinion mi-am „uitat” cheile in masina la Constantinesti. (a doua zi trebuiau sa mearga la mine sa „aranjeze” treburile)

In mare totul era pregatit. A doua zi Mihai trebuia sa ramana la birou pana mai tarziu (in acest sens vorbisem cu Fely cu o saptamana inainte si Ver era de asemenea o solutie)

Noaptea deja emotiile mele erau peste masura. Nu m-a luat somnul pana dimineata pe la 5:00. Jucam Solitaire pe telefonul mobil :)) (nu puteam face altceva ca Mihai dormea si faceam galagie).

Dimineata impreuna cu Mihai al meula serviciu. Ca in oricare alta dimineata, aparent, in esenta eram bagat in priza, dar cu o mare stapanire de sine (promisesem Cretei ca pastrez secretul si asa trea’ sa fac). La munca am umblat ca un titirez, iar la 15:00 am intins-o acasa.

Au venit complicii, am umflat baloane, le-am lipit, am pus toate cele in ordine, au venit invitatii.

Il asteptam pe Mihai, care venea cu Dan acasa sa ii dea placa mea de par (eu eram la Pitesti la filmare).

Intra Mihai in casa : 13 nebuni cu confetti au urlat la el :”la multi ani!” de l-au speriat atat de tare incat singura chestie pe care a putut-o spune a fost :”mama da multi mai sunteti”.

Multumiri :

1. Constantinestilor pentru complicitate si ajutor.

2. Lui Ver si Fely pentru complicitate (l-au tinut peste program la serviciu).

3. Invitatilor pentru parrticipare.

Precizare : sa nu se mai astepte nimeni ever la o petrecere supriza la care sa particip in alta calitate afara de invitat. Prea mult stres!

P.S. 1. Urmeaza sa vin si cu pozele.

2. Am scurtat rau povestea, poate am omis detalii importante, dar e prea mult de scris.

Older Posts »

Categorii