Postat de: Marce | marți, 1 Iulie 2008

Am cazut pe ganduri…

…In urma unui post citit pe blogul lui Danielu, sau Bocaneata, cum ii spun fostii lui colegi de serviciu.

Cea mai mare teama a mea este teama de nefiinta, pentru ca nu pot sa definesc expresia „pentru totdeauna”. Mintea mea nu proceseaza aceasta informatie.

Ma intreb acum ce fel de creatura tre sa fii ca sa indeplinesti „cerintele” necesare pentru a te integra in categoria celui care a ucis bietul copil?

Ma gandesc ca puteam fi eu in locul copilului, sau cineva drag mie… Imi dispare imaginea din fata ochilor numai cu gandul la treaba asta, pusa in fata faptului implinit nu stiu daca as putea sa nu innebunesc de durere.

Avem vise, planuri, dorinte, persoane care ne iubesc si pe care le iubim, de ce trebuie sa existe cate o astfel de creatura? De ce viata noastra sta in mainile unor asemenea persoane? Ce putem face sa evitam acest lucru? Sa nu mai iesim din casa? Sa ne luam un permis de portarma si automat o arma? De ce nu putem trai linistiti si sa ne ducem la bun sfarsit planurile?

Cred ca mult timp de acum incolo voi pasi uitandu-ma la toti cei din jurul meu si gandindu-ma daca in cel de langa mine nu zace o bestie capabila sa puna capat viselor mele…

M-a impresionat maxim aceasta poveste, aud zeci astfel de povesti, insa asta dintr-un motiv sau altul m-a cutremurat.

…Si totusi nu mi-am rupt nimic🙂

Sa auzim de bine🙂


Responses

  1. poti intra pe blogul lui daniel si vei vedea continuarea;)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: